Promisiuni în nuanțe de albastru


Nu va exista întotdeauna cineva lângă tine să te apere și nu mereu vor fi oameni prin preajma ta care să te înțeleagă. Nu toți îți vor înțelege viziunea și nu toți se vor bucura de fericirea ta. Unii nu vor înțelege de ce ești fericit sau ce vrei să faci cu viața ta, alții te vor critica. Unii nu vor înțelege de ce nu ești ca ei, vor zice că ai o gândire absurdă. Dar cerul, cerul îți va fi oglindă.

Ridică ochii spre cer. Poate într-o zi vei observa ceva, ceva trebuia să vezi de mult timp, doar că nu te-ai uitat cu inima. Cerul e pictat în atât de multe nuanțe de albastru, nuanțe ale speranței, nuanțe pline de promisiuni de la Dumnezeu.

Soarele se mai ascunde după nori câteodată, prietenii se fac că uită tot ce ați avut, oamenii sunt schimbători. Dar știi ceva? Dumnezeu și promisiunile Lui rămân.

Nu mai căuta aprobare de la cei din jurul tău, nu te mai aștepta să fie mereu cineva acolo. Acceptă, cele mai grele bătălii le porți în singurătate.

Vorbeam zilele trecute cu cineva și mi s-a pus o întrebare: ce greutăți mai ai și tu? Nu, nu era o întrebare prin care să răspund uite am o rană acolo sau mă doare dincolo. Era o întrebare de la care nu se aștepta răspuns. O întrebare din aceea care deja consideră că știe totul. Iar în gândul meu se auzea răspunsul:” oh, dacă ai ști...”

Dar nu știa. Nu știa nici persoana aceea și nici alții. Pentru că poate de multe ori avem prieteni care ne ascultă, sau nu. Poate te duci la cineva și îi zici uite ce problemă am, sau roagă-te pentru mine căci mi s-a întâmplat asta, dar cu adevărat doar tu știi ce simți.

Când plângi ești singur. Îți duci bătăliile singur, închis undeva între patru pereți și nu vrei ca nimeni să te vadă sau dacă vrei să te vadă cineva nu e nimeni acolo. Dar știi ceva? Ridică-ți ochii! Astăzi cerul e pictat în promisiuni, în nuanțe de albastru numai pentru tine, căci Dumnezeu știe totul.

Și dacă uneori te întrebi: dacă mai are sens ceea ce se întâmplă în tine, dacă e măcar cineva să te înțeleagă, răspunsul e da, Dumnezeu îți pătrunde sufletul și te înțelege.

2 comentarii:

  1. ce imagine frumoasa, da...sa nu uitam sa ridicam mereu ochii spre cer!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nimeni nu-ti poate mangaia sufletul, afara de Dumnezeu. Sunt zile cand nu vrei sa vezi pe nimeni. Cand nu intelegi ce se intampla cu sufletul tau. Simti ca nimic nu-ti apartine si tu esti a nimanui. Doar Dumnezeu iti poate da ceea ce ai nevoie ce-ti lipseste, fara sa te judece, fara sa te condamne.
    Candva...simteam ca sunt a nimanui ca traiesc printre monstri. Dar a venit o zi in care Dumnezeu mi-a facut un cadou. Dumnezeul nostru se uită la inima noastră. Inima este mult mai preţioasă decât modul în care arătăm. El vede în ascuns (Mat. 6:6, 18 –„Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti”).
    Inima omului poate fi una împietrită precum a lui Faraon sau poate să fie bună şi curată (Lc. 8:15 – „sunt aceia cari, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare”).
    Sunt fericit că Dumnezeu a fost atent la inima mea! El a ştiut ce îmi lipsea...IUBIREA.
    A iubi este insasi legea vietii. Este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare.
    A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta. Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat?

    IUBESTE...SI VEI FI IUBIT...

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...