Blogosfera Evanghelică

Belzhar de Meg Wolitzer

Sursă imagine: elefant.ro

”Există un loc unde cei pierduți se duc pentru a fi găsiți”

”Jam Gallahue simte primii fiori de iubire pentru Reeve Maxfield, un englez venit să studieze pentru un semestru în America. Din păcate relația lor este curmată brusc, iar Jam nu-și mai poate reveni și ajunge la o școală cu internat pentru adolescenți
Aici, profesoara de literatură îi îndeamnă să citească romanul Clopotul de sticlă de Sylvia Plath și le dăruiește câte un jurnal, în care să își noteze gândurile. Inexplicabil, fiecare deschidere a jurnalului înseamnă intrarea într-o lume suprarealistă, în care traumele care i-au marcat încă nu s-au petrecut și totul este bine.
Belzhar este numele pe care-l dau acestei lumi”

Pentru a ajunge la acel proces de vindecare și eliberare trebuie să îți accepți trecutul, trebuie să îmbrățișezi durerea și să vezi dincolo de ea.

Meg Wolitzer crează o poveste foarte interesantă, îți stârnește curiozitatea încă de la primele pagini și te ține în acest ritm până la finalul romanului. Am crezut că știu totul, am bănuit unele lucruri dar nimic nu m-a pregătit pentru final. 
Belzhar, o carte frumoasă care transmite atât de multe, îți pătrunde în suflet și totuși, cuvintele mă părăsesc acum când vreau să o descriu. 

Citate:

”-Fiecare avem o singură voce, spune doamna Quenell. Iar lumea e incredibil de zgomotoasă. Uneori cred că cei tăcuți...Face un semn din cap spre băiatul grosolan.

-...și-au dat seama că cea mai bună modalitate de-a atrage atenția celorlalți e să nu strigi, ci să șoptești. Ceea ce îi face pe toți să asculte puțin mai atent.”

”E ciudat cum, o bună bucată din viață, nu ai nevoie de nimeni, apoi se întâmplă să cunoști niște oameni și dintr-o dată ai nevoie de ei tot timpul.”

”Vreau să știu cum se trezește în fiecare zi, cum se dă jos din pat, face duș, mănâncă un baton cu cereale, se duce la ore și se comportă ca o ființă umană. Îi pasă cu adevărat de ceva din ceea ce face? Apa de la duș care îi lovește pielea capului îi dă o senzație plăcută? Batonul acela chiar are gust? Lumea, în general mai prezintă vreun interes?”

”Iar ce voiam acum era infinit mai simplu. Voiam să stau lângă fratele meu, să merg cu autobuzul și să stau acolo împreună cu el, în această realitate diferită.”

”Îmi flutură părul în vânt, iar drumul pare să continuie la nesfârșit, la fel și melodia Beatles.”

”Doar două inimi ticăind una lângă alta.”

”Știu de asemenea că durerea arată uneori ca o panglică nesfârșită de care tragi și tot tragi, o strângi către tine și, pe măsură ce se adună, începi să crezi din ce în ce mai puțin că la capătul ei se află altceva. Ceva ce nu e tot durere. Însă iată că există altceva la capăt, ceva măcar puțin diferit.”

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Lasă gândurile tale aici...

Postări populare de pe acest blog

Despre oamenii frumoși

...ღ ...Iubitului meu...ღ ...

Spune-i astăzi totul

Lumea ta prinde aripi din nou

Viață, ai făcut-o să râdă