vineri, 15 iulie 2016

În viață suntem egali

Sursă imagine: shaunaxton.com

Viața e un dar, căci ni s-a dat fără să fim întrebați.

În viață nu suntem egali în multe lucruri, ne naștem goi și săraci, dar unii au șansa unui început promițător pentru că au familii instărite, iar alții pornesc mai greu. De-alungul vieții unii se adaptează mai bine, dau peste ceea ce trebuie și cumva, zicem noi: ”au noroc”, pe când alții se chinuie, trudesc și tot nu par să ajungă nicăieri.

Și totuși, mi-am dat seama că am primit șanse egale în ceea ce era mai important.

Ni s-a dat tuturor șansa la viață, am primit acest dar de la Dumnezeu, suflarea de viață, sufletul și ni s-a dat șansa să trăim.
Ni s-a dat șansa de a iubi, suntem egali în iubire, da, poate că nu toți iubim la fel, poate nu tuturor ni s-a răspuns în dragoste dar de iubit, toți am putut iubi...

Suntem egali în bunătate, pentru că ne place să o recunoaștem sau nu, am fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu iar asta înseamnă că măcar un strop de bunătate există în fiecare dintre noi, că toți putem să ne folosim de el.

Ni s-a dat șansa la fericire, la zâmbete, ni s-a dat șansa să râdem. Poate nu avem toți castele, case mari și conturi bancare, poate nu suntem toți sănătoși și poate încă ne căutăm scopul sau dorim să ne împlinim idealurile, dar, putem totuși să zâmbim. Trebuie să existe ceva care să ne facă fericiți, pentru unii acel ceva e luna, pentru alții e persoana iubită, pentru unii e o ciocolată, pentru alții e o pasăre și lista poate continua...

Am trăit atât de mult timp cu impresia că ne naștem inegali, că nu primim șanse egale în viața asta, și e adevărat, dar, doar pe de-o parte. 
Cealaltă parte a priveliștii ne spune că suntem egali.

Ne naștem toți goi și săraci, pornim de la zero. Pornim cu una bucată inimă nevătămată, nouă, curată. Ne naștem cu un suflet, ne naștem fără amintiri, fără pete, cum alegem să trăim ține doar de noi. 

Ne naștem egali și dornici unii de alții, ne naștem goi tânjind după dragoste, afecțiune și acceptare iar mai apoi undeva pe drum ne despărțim, ne amestecăm prin mulțime și ne pierdem.  Ne vedem inegali, ne vedem inamici și ne uităm în zare dar suntem orbi.

M-am uitat la voi, oameni, și am vrut să vă strig, unde sunteți, sufletelor?
M-am uitat la voi și am plâns, erați o turmă rătăcită și vă săturați cu gunoaie....

3 comentarii:

  1. Asa este, totul este realitatea cruda pe care o traim , nu apreciem acest """dar minunat """" pe care l-am primit !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce postare sensibila si frumoasa!

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button