marți, 10 mai 2016

Mă poartă El în brațe


Sursă imagine: quotesvil.com

Nu pot merge uneori, cad la pământ și adulmec praful, mă prăbușesc și simt cum situația mă depășește.
Nu pot zâmbi uneori, mi se pun lacrimi în ochi și încerc să îmi mușc buzele, limba - se zice că dacă faci asta te oprești- dar lacrimile cad oricum.
Nu pot rosti cuvinte câteodată, mi se pune un gol imens în suflet și gâtul mi se usucă. 

Sunt momente în care oricât de mult aș încerca nu pot să fac nimic, dar am învățat că nici nu trebuie, pentru că în acele momente mă poartă El în brațe. 

Am învățat că îi pot încredința Lui bagajul în care-mi duc zilnic problemele; că dacă mă doare spatele iar picioarele îmi obosesc pot să mă așez la umbra unui copac, să iau o pauză.

Mă poartă El în brațe.

Uneori mă uit lângă mine și îl caut pe Dumnezeu cu privirea, câteodată îl zăresc acolo, dar câteodată simt cum locul e gol. Unde ești, îl întreb și nu primesc răspuns. 

Zilele acestea l-am întrebat, te poți uita la mine acum?

Nu îl vedeam, nu știam unde e. Dar acum știu. Era cu mine, mă purta în brațele Sale. 

Poate ți s-a întâmplat și ție, poate te-ai trezit într-o zi, te-ai uitat în jurul tău și ai văzut că Dumnezeu nu era acolo, și poate te-ai gândit că e absent, când de fapt El te purta în brațe. 

Amintește-ți, când tu nu mai poți și ai impresia că ești singur El te poartă în brațe.

9 comentarii:

  1. Extrem de mangaietor si incurajator, draga mea, multumesc. E bine sa ne amintim unele altora despre asta, mai ales cand in lume asta sunt atatea obstacole si nu deseori ni se clatina picioarele fiind imbrancitii incoace si incolo si cadem de oboseala si durere...E nevoie tot timpul sa ne " spalam picioarele" unele altora dupa mersul prin praful lumii acesteia...

    RăspundețiȘtergere
  2. O da, am văzut de atâtea ori cum Dumnezeu m-a purtat pe brațele Sale, chiar dacă în momentele cele mai grele nu înțelegeam asta... dar îmi dădeam seama după aceea că singură n-aș fi reușit s-o scot la capăt. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos!!! Cu siguranta de poarta si pe noi si greutatile noastre! Cu drag, Ioana

    RăspundețiȘtergere
  4. Toata saptamana am avut impresia ca sunt asa singura...

    RăspundețiȘtergere
  5. M-am gândit ca nu mai e acolo, că poate a renunțat la mine pentru greșelile mele. Asta am gândit.

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button