Blogosfera Evanghelică

Dă-mi aripi să zbor

Sursă imagine: deviantart.ro

Când mă înlănțuie teama și mi se străpunge sufletul, când pășesc prin cioburi de sticlă și fiecare sângerare mi se pare mai amară ca cea din urma ei, dă-mi aripi să zbor spre zarea albastră.

Mă amăgesc cu gânduri și iluzii, mă mint pe mine și-mi spun că zilele se vor schimba, că oamenii vor înțelege, că inima va fi puternică. Mă îngrop într-un prezent ireal, mă închid și mă feresc de ochii lumi dar Tu mă vezi.

Mi-ai spus să privesc după nori, și am privit, și știi ce am văzut? Cerul, mai albastru ca niciodată.
Ce-i dincolo, Te-am întrebat. Ce înseamnă cerul albastru pentru mine? 

Printre suspine s-a așternut tăcerea iar glasul meu tăcut a devenit un punct pe un cer infinit. Și am mai privit de la fereastră infinitul.

Dă-mi aripi să zbor, de fiecare dată când mă acoperă marea cu valul ei necruțător, când văzduhul e aprins de lumina unui fulger și tulburat de apa ce lovește cu iuțeală pământul, când se îneacă vapoare în mine dă-mi aripi să zbor, să zbor spre zarea albastră.

Mă cutreieră vântul, îmi fluieră la ureche în timp ce îmi aduce în față toate florile rupte. Aveam o grădină cândva acum am rupturi, flori moarte și copaci căzuți. Și păsările au plecat iar Tu te-ai dus cu ele. 

Te-aș întreba dacă te-ai întors acum sau dacă mă pândești din vreun colț ascuns. Să știi că eu nu Te văd, dar știu că Tu mă vezi pe mine. 

Dă-mi aripi să zbor, spre Tine, căci mi-e așa de dor și sunt pustie. 

P.S. În zarea albastră te-am văzut pe Tine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ia loc. Hai să vorbim!

Ușa potrivită se va deschide exact la timp

...ღ ...Iubitului meu...ღ ...

Când se așterne liniștea

Mi-ai sădit flori în suflet