duminică, 31 ianuarie 2016

Oamenii îți spun că nu ești de ajuns

Sursă imagine: internet

Oamenii îți spun că nu ești de ajuns. Oamenii te critică, mereu e loc de mai bine pentru ei. Și tu încerci să îi mulțumești, încerci să le faci pe plac, faci totul pentru acceptarea lor dar ei nu te acceptă.

Întotdeauna am fost criticată și comparată cu alții, la școală, la ce fac, la cum mă îmbrac și lista poate continua.

Nu am fost niciodată de nota 10 la școală. Am învățat cât am putut, am luat și note de 10 dar nu am fost ca acei copii care sunt mereu pe primul loc.
Nu am fost niciodată perfectă. Am făcut greșeli, multe și știu că am să mai fac. Sunt doar un om. Ei m-au comparat degeaba cu unul și cu altul, pentru că eu aveam felul meu de a fi și propriul meu drum de urmat.

Știu că niciodată nu am fost și nici nu voi fi de ajuns pentru unii. Știu că mi-au criticat viața, părinții și tot ce am avut cât de bine au putut să o facă, dar azi nu mai contează, pentru că azi vreau să le spun ceva acelor persoane.

Cineva mă iubește și mă prețuiește așa cum sunt.

Vă puteți lua cât vreți de ce fac, de felul în care trăiesc, de ce ascult sau cu ce mă îmbrac, asta  nu va schimba nimic.
La finalul zilei, când se trage linie voi ieșiți în minus, pentru că voi mă judecați pe mine, nu eu pe voi.

Dumnezeu îți spune că ești de ajuns. Dumnezeu te înțelege, El nu te judecă, îți știe slăbiciunile iar în ochii Lui ești cel mai prețios! Nu contează ce zice lumea despre noi, în ce categorie ne bagă sau dacă intrăm în standardele lor, contează ce zice Dumnezeu despre noi, contează cum ne vede El.

10 comentarii:

  1. Ți-am zis eu că niciodată nu trebuie să comparpm două persoane. Suntem diferiți și e ca și cum ai cumpara merele cu perele :) Legat de ce spuneai că Dumnezeu ne primește aaș cum suntem. Un pastor spunea: te primește cum ești, dar niciodată nu te lasă cum ești :P

    El ne privește atfel și ne cunoaște cel mai bine. Părerea celor din jurul meu contează mai puțin atâta timp cât eu sunt în pielea mea. Ei să trăiască în pielea lor :P

    Și din punctul meu de vedere ești o fată care poate să dea multe lecții de viață celor care te critică.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, așa e, pentru că El ne transformă :)

      Da, dar persoanele de care vorbesc sunt din familie și nu am avut curajul să le zic în față ce cred și chiar dacă ar citi ce am scris sinceră să fiu cred că nici măcar nu s-ar simți...

      Adevărul e că pe ”hârtie” am mai mult curaj decât atunci când sunt față în față cu cineva.

      Ștergere
    2. Poți măcar se încerci să le spui. Nu ar trebui să se supere pe tine și din contră. Să-i pună pe gânduri :P

      Ce-i drept pe hârtie ai mult curaj, formulezi lucrurile cu mai multă răbdare, dar celor din familie mereu le spun ce simt. Ai putea spre exemplu dacă ești mai pricepută la scris, să le spui asta în scris. Încă există plicuri :P

      Ștergere
    3. E o poveste mai lungă...și ar fi multe de zis dar mă rezum la ce e în articol și la ce ți-am răspuns la comentariu. :P

      Ștergere
  2. Era un desen cu trei personaje: o femeie, un barbat si un magar. Indiferent cum mergeam alaturi de magar (pe el, langa el, carandu-l pe magar, deci in orice combinatie) cineva avea ceva de comentat.

    Cam asa ceva :).
    Probabil ca doare cel mai tare cand vine de la cei apropiati. Si cea mai aiurea scuza e cand, daca le spui cum te simti, ti se spune ca "dar era pentru binele tau sa te ambitionez ca eu te iubesc asa cum esti". Nu zau :).

    Nu-si mai aminteste nimeni ca ai luat nota 10, ca ai luat premiul 1... ca ai fost elevul perfect sau mai stiu eu ce. Trust me :P.



    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu despre ce desen e vorba :)

      De fapt, nu cred că persoanele despre care vorbesc au făcut-o pentru binele meu. au vrut mai mult să aibă control asupra situației, să aibă ceva de zis...să nu știu...

      Ștergere
    2. :) - probabil au trecut prin fix acelasi tratament. E ca un cerc vicios. Pana nu se prinde cineva ca nu e ok, se transmite din generatie in generatie.

      Ștergere
    3. Nu m-am gândit la asta dar cred că e posibil...

      Ștergere
  3. Textul tău mi-a reamintit de nişte lecţii foarte importante pe care le uit de multe ori şi pe care cred că toţi ar trebui să le învăţăm :)

    1. Oamenii ne vor judeca, critica, analiza şi mai ales compara cu X şi Y mereu şi nu se vor plictisi de asta, nu-şi vor da seama că ne fac mai mult rău decât bine şi că aceste comentarii vor fi mai puţin motivante decât cred ei.

    2. Nu ar trebui să ne pese de ce zic unii şi alţii, mai ales atâta timp cât nu facem rău nimănui. Nu ne-am născut să ne trăim viaţa după liniile trasate de ei. Cum spunea cineva, suntem toţi diferiţi din fericire, drept urmare, ce e bine şi frumos pentru tine nu va fi şi pentru ceilalţi şi invers.

    E mai greu, într-adevăr, când suntem criticaţi şi nu suntem acceptaţi 100% aşa cum suntem de cei din familie...

    3. Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem, cu defecte şi calităţi, şi aşteaptă răbdător să ne îndreptăm de fiecare dată când am luat-o pe un drum greşit.

    Teoria e atât de uşoară... la practică se întâmplă să nu trecem proba de fiecare dată. Dar cred că e o chestune de obişnuinţă, de autoeducare a gândirii şi a minţii... Ştiu şi eu?... :)


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, așa-i, trebuie să fim tari să nu ne luăm mereu după părerea oamenilor, părerea lui Dumnezeu este de ajuns. :)

      Ar putea fi o chestiune de obișnuință, dacă încercăm să nu băgăm în seamă ce e rău, să nu punem suflet...

      Ștergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button