sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Nu am știut

Sursă imagine: quirkyshine.wordpress.com

Dau cu ochii de oglindă. La prima vedere aș spune că sunt la fel dar dacă m-aș uita mai bine mi-aș da seama că timpul s-a așternut peste mine. Mi-am dorit atât de mult ca timpul să nu mă schimbe, să   nu-și lase amprenta asupra mea dar nu toate lucrurile sunt după cum ne dorim noi.

Azi nici măcar nu mă mai recunosc. Nu mai sunt ce am fost cândva. Mi-am spus că eu nu voi intra în lumea adulților, că nu voi fi rece, că nu voi alerga după bani, că nu voi pierde copilul din mine și că voi iubi mereu, că voi fi la fel de transparentă.
Nu am știut atunci că întâmplările te transformă, că oamenii de fiecare dată când te rănesc și pleacă iau o parte din tine iar tu nu vei mai putea fi niciodată la fel, de aceea te vei răci, pentru că la un moment dat inima ta va ceda.
Nu am știut atunci cât de mult contează banii și în ce hal ajungi dacă nu îi ai. E mult mai ușor când ești tu copil iar adulții au grijă de asta dar abia când rolurile se inversează îți dai seama de anumite lucruri.
Nu am știut că copilul din mine va vrea să plece, să își vadă de lumea lui iar eu voi deveni mai pustie. Nu am știut că sufletul își va mai închide din transparență la un moment dat, nu pentru că va vrea el ci pentru că rănile îl vor obliga să o facă.

Nu am știut atunci dar acum știu. Mi-aș dori să mă întorc în trecut și să fiu la fel de naivă pe cât am fost altă dată. Mi-aș dori ca sufletul meu să nu știe ce înseamnă pierdere după pierdere.

Dar, nu pot. Nu pot să îmi schimb viața.

Cineva m-a întrebat zilele acestea ce aș face dacă aș putea să îmi iau viața de la capăt și să o schimb cu totul, ce aș schimba, cum mi-aș dori să fie viața mea? Am stat și m-am gândit.
M-am gândit bine și am început să îi spun: aș vrea o familie, niște părinți care să se ocupe de mine cu adevărat, să simt iubirea lor, aș vrea prieteni, aș vrea să nu duc lipsă de nimic și aș vrea să îl cunosc pe Dumnezeu la fel cum îl cunosc și acum, am zis eu iar acea persoană m-a oprit la gândul acesta legat de Dumnezeu și mi-a zis: da, dar poate că era nevoie să treci prin tot ce ai trecut ca să îl poți cunoaște pe Dumnezeu, poate dacă ai avea tot ce ai enumerat tu nu l-ai mai putea cunoaște pe Dumnezeu în felul în care îl știi astăzi.

Și am tăcut, avea dreptate.

Nu pot să mai fiu aceeași persoană care am fost ieri și cu siguranță mâine nu voi mai fi aceeași persoană care am fost astăzi, dar îl am pe Dumnezeu și atâta timp cât îl am pe El indiferent de cât de mult mă va schimba viața, voi fi tot eu.

Simțiți și voi la fel?

12 comentarii:

  1. Da....am trecut prin dureri asemanatoare..
    Preotul meu mi-a spus, inafara de rabdare, sa fiu sigura ca Dumnezeu nu-si paraseste copiii, de dragostea Lui parinteasca sa nu ma indoiesc. Sa imi fie mila de parintii ce atunci mi-erau rataciti. A durut tare si a durut mult timp. Si prietenii s-au raspandit precum pescarusii care pleaca atunci cand nu mai ai cu ce ii hrani.
    Si credeam ca e vina noastra, ca nu suntem buni..
    Pana cand preotul ne-a amintit ca nu pe pamant e oglinda noastra. Nu in oameni ne vedem valoarea, ci in felul in care Dumnezeu ne face simtita prezenta in inimile noastre! Sau mai bine zis, cat de curati suntem ca sa putem simti.
    Si au trecut ani, parintii s-au cait, s-au intors si ne ocrotesc din nou...unii din ei..
    Acum te caleste, sa fii un suflet puternic ca sa stii cum sa cresti un alt suflet mai departe.
    Ai doar rabdare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare rău că ai trecut prin astfel de lucruri, dar mă bucur că l-ați ascultat pe preotul tău și că v-a dat sfaturi înțelepte.

      Eu câteodată uit că totu-i trecător...

      Da, cu siguranță mă călește!

      Îți mulțumesc mult pentru gânduri! :)

      Ștergere
  2. Clar, toate lucrurile nu se petrec așa la întâmplare. Cum de altfel nici existența noastră nu este la întâmplare. Dar să știi un lucru, și nu sunt eu optimist din cale afară când îl spun. Am trecut pe acolo. Există o perioadă când plecările celor din jur te fac să te închizi în tine, să nu mai vrei să cunoști pe alții și să nu mai ai încredere în oameni. Dar lucrurile astea trec. Te vindeci ușor ușor și viața trecută îți arată că frumusețea vine din faptul că nu suntem la fel și niciodată nu știi dacă nu cumva următoarea persoană nu e chiar cea care nu va mai pleca. Îți dai seama de faptul că banii până la urmă nu îți oferă tot și că cel mai important este să rămâi integru și corect, cu o credință vie. Căutați întâi împărăția cerurilor și toate celelalte vi se vor da pe deasupra.

    Pe unii oameni i-am săturat la un moment dat dându-le versete, dar acolo e sursa tuturor răspunsunsurilor noastre. Îți înțeleg sentimentele care te încearcă și îmi pare rău că există atâtea lucruri care ți-ai fi dorit să fie altfel. Îți doresc și știu că va veni ziua când vei râde și vei uita tot ce a fost. Din ce pot să văd eu totuși, deși nu a fost totul cum ți-ai fi dorit, ai crescut un om frumos și sănătos cu o gândire sănătoasă. Eu unul văd în tine o speranță. Chiar un bulgăre de lumină :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu că nimic nu e la întâmplare dar nu mai vreau să le caut rostul la toate pentru că oricum nu îl găsesc momentan așa că aștept, poate cu timpul se vor mai clarifica lucrurile.

      Da, așa sper să fie și să existe o următoare persoană.

      Cu banii trec printr-o perioadă mai aiurea și am ajuns fără să vreau să mă gândesc întruna la bani și nu îmi place deloc asta, deloc. Dar va fi bine, trebuie doar să mă desprind de grijile astea și să mă uit cum zice în verset, să mă uit întâi la Dumnezeu.

      Poți să îmi scrii câte versete vrei, de fiecare dată când mi-a scris cineva versete le-am primit cu drag. Biblia e prețioasă pentru mine, tot ce scrie în ea e bine venit.

      ”Eu unul văd în tine o speranță. Chiar un bulgăre de lumină ” cred că fraza asta tocmai mi-a făcut ziua minunată!

      Da, uneori când mă uit în urmă și văd cum am fost mă întreb cum de oare nu am ajuns să fiu altfel adică prin altfel vreau să zic opusul a ce sunt acum, și apoi îmi dau seama că Dumnezeu m-a vegheat mereu, chiar și în vremea în care eu nu îl băgam în seamă, a fost acolo și m-a modelat, m-a îndreptat spre El, fără El sunt 100% sigură că astăzi aș fi fost cu totul și cu totul altă persoană.

      Ștergere
    2. Unde nu e Dumnezeu, golul se umple cu altceva. În general cu ceva rău. Așa că atâta timp cât îl ai pe Dumnezeu nu îți lipsește nimic. Un alt gând care îmi vine în minte constant, este că Dumnezeu nu intervine când vrem noi și asta pentru că El are un plan mult mai mare. Dacă ar interveni atunci când am vrea noi ar fi totul doar în dreptul nostru. Dar Dumnezeu când intervine, face totul desăvârșit. Nu umblă cu jumătăți de măsură. Când va interveni într-o problemă, toată lumea va vedea și numele Lui va fi pe buzele tuturor.

      Ferice e de cel ce așteaptă în tăcere :) E greu, dar și ce frumos e când lucrurile sunt aranjate de Dumnezeu. Este și o carte ”Când Dumnezeu îți scrie povestea de dragoste”. Putem merge mai departe spunând: Când Dumnezeu îți aranjează toate lucrurile în ordine. Atunci e sărbătoare :)

      Ștergere
  3. mi-a placut mult articolul, deoarece sunt ganduri si simtiri pe care le traiesc si eu dar nu as putea sa le concluzionez la fel de coerent, inteligibil si profund asternandu-le in scris

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoase gânduri,mi-au plăcut!
    O duminică cât mai frumoasă îți doresc,Lavinia!
    Îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulțumesc!

    O duminică frumoasă îți doresc și eu!

    RăspundețiȘtergere
  6. Desigur... insa stii ceva? Daca iti doresti cu adevarat copilul din tine e mereu acolo. Si cel de 1 an, si cel de 3 si cel de 5 sau de 10. Nu pleaca nicaieri, caci fara el - copilul - nu ai fi tu!:P
    Asa ca, atunci cand te vei astepta mai putin, il vei redescoperi.:)
    Been there!!

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button