Postări

Se afișează postări din decembrie, 2015
Blogosfera Evanghelică

Dumnezeu a creat omul pentru cer

Imagine
Sursă imagine:  www.slideshare.net
Știu că alergăm în fiecare zi în căutarea fericirii, știu că fiecare om încă de când deschide pentru prima oară ochii și până inima încetează să îi mai bată visează la fericire. Și eu visez. Am deja câteva zile bune de când visez la o minune și am o viață întreagă în spate de când visez la un viitor mai bun, la fericire.

Așa suntem noi, oamenii, nu ne mulțumim cu puțin, ne dorim totul. Și de ce să nu ni-l dorim dacă putem să ajungem la el?

Fericirea este peste tot, însă articolul acesta nu ar trebui să fie despre fericire, ci despre altceva.

Vă vine să credeți sau nu, Dumnezeu nu ne-a pus pe pământul acesta ca noi să avem fericire. Dacă lucrurile ar fi stat așa, nu am mai fi fost înconjurați de atâta suferință.
Dumnezeu ne-a pus aici pentru altceva. Rolul omului în această viață nu e de a căuta fericirea, rolul omului este de a-l căuta pe Dumnezeu.

Dumnezeu are veșnicia, Dumnezeu există din veșnicie în veșnicie, și când a creat omul nu l-a creat pent…

O licărire în vânt.

Imagine
Sursă imagine: moviespix.com
Ce e viața?  O licărire în vânt. Cum poate fi definită viața oare? Eu mă gândesc la momentele pe care le-am trăit, la oamenii pe care i-am întâlnit, la locurile în care mi-am petrecut timpul. Pământul nu e casa noastră, e o destinație temporară, așa ar trebui să stea lucrurile și totuși ne obișnuim aici. Ne naștem, întâlnim oameni și iubim locuri, ne facem amintiri și spunem ”acasă”, căci ni se pare că totul e veșnic.

Întâlnim oameni, îi primim în sufletul nostru fără să știm că într-o zi vor pleca și vor lua cu ei o parte din noi. Ne facem case și ne cuibărim într-un colț călduros fără să știm că va veni poate o vreme în care va trebui să ne schimbăm căsuța, să ne înlocuim orașul, oamenii, visele...

Vine o vreme când învățâm cum e să te apese ceva pe inimă, cum e să fii rănit, și acea vreme uneori pare atât de nesfârșită... Vine un timp în care învățăm să ne luăm rămas bun, de la oameni, de la amintiri, de la trecut pentru că așa trebuie.

Viața nu poate fi …

Din toată inima pentru România

Imagine
Nu cred că sunt singura care ar pleca dacă ar avea ocazia, din România, pentru că haideți să fim sinceri nu vedem un viitor aici. Nu vedem un trai mai bun aici. Nu de puține ori am suferit de lipsa de bani, de sărăcie, iar eu ca eu, dar am auzit povestea unor oameni ce mi-a sfâșiat inima, și asta din cauză că România are posibilități, dar se vinde și ne lasă să trăim în sărăcie. Așă că da, aș pleca, aș pleca spre o viață mai bună, aș pleca undeva unde nu aș consuma toți banii ce îi câștig pe chelutuieli. Aș pleca, și nu cred că sunt singura care ar face asta.
De ce m-a pus Dumnezeu în țara asta, mă întreb uneori însă nu știu răspunsul. Ce știu însă e că iubesc România, e casa mea. Oriunde m-aș duce, oricând, m-aș întoarce.  Casa mea nu e printre străini, și așa gândesc și toți cei care au plecat ca să câștige o pâine, s-ar întoarce dacă ar putea.
Am citit azi afirmațiile unora, cum că în toate celelate zile vorbim urât de România iar azi, de 1 decembrie toți o iubim. Adevărul este că…