marți, 14 iulie 2015

Vreau să fiu fericită

Nu mă dau bătută, doar schimb drumul. Am înțeles că e  mai bine așa. Am vrut să iert și am iertat, am vrut să continui însă asta nu s-a mai putut. Nu mai simt nimic acum, nici dezamăgire nici tristețe, au plecat toate iar în locul lor a rămas un gol imens. Poate așa trebuie să fie.
Nu mai vreau să țin de rănile mele. 
Am înțeles că durerea și consumarea nu fac decât rău așa că le las în pace.

Vreau să fiu fericită.
Vreau să iubesc din toată inimă pe oricine, dar părți din mine nu mai vreau să le dăruiesc oricui.
Vreau să am pace. Nu vreau să fiu supărată, dezamăgită. Las în urmă răul.

Uneori, Dumnezeu îți e de ajuns. Uneori trebuie să schimbi drumul, să pleci de unde nu ești dorit.
Doare la început, dar e mai bine mai târziu.

Vreau să fiu fericită.
Să dansez în ploaie și să mă bucur de momentele din viața mea. Nu mai las pe nimeni să mi le strice. 
Oamenii sunt daruri de la Dumnezeu pentru noi, dar sunt lăsați doar pentru o vreme.

A venit vremea ca drumul nostru să se separe. 
Asta simt.


6 comentarii:

  1. Sper ca e vorba de prietenii aici, nu de iubiri. Aleg si eu raul cel mai putin rau.

    RăspundețiȘtergere
  2. Prieteni nu....pentru ca daca erau cu adevarat nu se ajungea aici...dar ai intuit bine :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar sunt de acord cu ceea ce spui si cred ca cei din jurul tau ar trebui doar sa te completeze, sa te ajute sa iti realizezi visele, nu sa reprezinte obstacole care sa te oblige la compromisuri. Si, in aceasta ordine de idei, o sa iti dau un citat dintr-un articol de pe blogul meu, in care explicam cum "negociez" eu asemenea situatii:

    De exemplu, cand un om normal vrea sa evadeze pentru un weekend, isi cheama prietenii si se sfatuieste cu ei unde sa mearga si ce sa faca. Eu, pe de alta parte, cand vreau sa fac asta, imi stabilesc mai intai programul si abia apoi imi chem prietenii si le spun ceva de genul: “Eu weekendul asta merg pe Ceahlau; plecarea sambata dimineata la ora cinci de la autogara RVG. Daca mai vrea cineva sa mearga, sa imi spuna pana joi seara, ca sa stiu cate locuri sa rezerv la Dochia.”, iar apoi, indiferent de raspunsurile lor, sambata dimineata ma aflu oricum in drum spre Ceahlau, chiar cu riscul de a fi singur in acel autobuz. Si, la fel, actionez in aproape orice alta situatie; nu sunt genul de persoana care sa se “supuna majoritatii”; daca eu vreau un lucru, iar restul / majoritatea vor alt lucru, atunci, pur si simplu, aleg sa imi vad (singur) de treaba mea si ii las pe ei sa-si vada de a lor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Zambeste in continuare si bucura-te de orice nimic! Fii fericita si fii tu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dumnezeu ne ajută să ne întâlnim, apoi depinde de noi cât rămânem în viaţa oamenilor şi cât nu. La fel fac şi cei dragi nouă. Oamenii vin şi pleacă, unii rămân pentru veşnicie, alţii pentru un deceniu, alţii pentru câteva clipe.
    E important să adunăm în suflet momentele frumoase şi să le preţuim, iar ce e rău să rămână doar o lecţie şi atât.

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button