vineri, 1 mai 2015

Nu vreau să schimb nimic


Inima îmi bate cu putere. 
E noapte, e târziu iar eu încerc să simt, să îmi pun ordine în gânduri și în suflet. Îmi trece viața prin fața ochilor și mă las purtată de sentimentele de tristețe ce dau năvală peste mine.
Nu vreau să schimb nimic. 
Nu vreau să schimb oamenii care mi-au călcat pragul inimii, pentru că i-am iubit. Și poate le-am greșit, poate nu am fost ceea ce și-au dorit ei să fiu, poate nu am însemnat nimic pentru ei, poate nu le-am schimbat viața și nu le-am lăsat ceva, dar, ei, în mod sigur au contat în viața mea. Pentru mine fiecare om pe care l-am iubit a însemnat ceva. Pe unii i-am iubit mai mult, pe alții poate mai puțin dar la final toți au un loc în inima mea. Contează că au plecat ei sau eu? Contează asta când amintirea noastră mă va bântui pe vecie?
Nu vreau să schimb ce am trăit. Fiecare lacrimă, fiecare amăgire, fiecare cuțit aruncat în rana deschisă, fiecare zâmbet, fiecare moment de fericire, iubire și pace m-au făcut un om cu suflet.
Nu vreau să schimb visele mele, amintirile mele.
Nu vreau să schimb nimic.
Am dat o parte din mine pentru fiecare. Am dat așa cum am știut eu mai bine. Am pus suflet chiar și când nu trebuia și am păstrat amintirile frumoase mereu.

Sunt o ființă care simte zilnic câte ceva. Un amulgam de gânduri și de momente mă străbat în fiecare zi, dar azi m-au copleșit...
E poate ultima bătaie a inimii, dar nu mi-aș putea reproșa nimic acum, nu pentru că aș fi perfectă ci pentru că de-alungul timpului m-am învinovățit și am purtat cu mine atât de multe poveri, încât acum nu mai pot face asta.

Da, sunt un om slab. Greșesc de multe ori. Sunt impulsivă și încăpățânată. Am orgoliu  și nu sunt răbdătoare, dar iubesc și iert din tot sufletul. Sunt transparentă și gata să primesc în viața mea pe cine vrea să intre și să își deschidă sufletul în fața mea.
Dacă greșelile mă osândesc, să o facă, eu nu mă pot transforma în altcineva și nici reproșuri nu îmi mai pot face. Nu mă pot împărți în bucăți. Nu pot decât simți, iar eu simt acum ceva diferit de tot ce simțiți voi, pentru că și eu am continuat să trăiesc, nu doar voi.

Oamenilor care au făcut parte din viața mea le mulțumesc, căci până la urmă mi-au dat din frumosul lor, chiar dacă doar pentru o vreme. Oamenilor care vor face parte din viața mea în viitor, le mulțumesc anticipat pentru că știu că îmi vor da din frumosul lor, chiar dacă doar pentru o vreme...

4 comentarii:

  1. Coaja sufletelor noastre e împânzită de semnăturile oamenilor care ne-au atins, pentru o clipă de... veşnicie. Avem numele lor scrijelite pe scoarță şi în măduvă păstrăm amintirile cu ei. Nici nu mai contează care, de unde a plecat, ci faptul că am/au fost.

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button