Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2015
Blogosfera Evanghelică

Sper ca ploaia să șteargă tot

Imagine
Dacă stropii de ploaie vor să cadă, să îi opresc eu? 

Odată am crezut că sufletul îmi este în amorțire, acum însă simte prea mult și vreau să îl opresc. Au năvălit în el atâtea și  nu mai face față. El e obosit, vede o singură lumină și acea lumină e destul de departe.

Când nu știu ce să îi spun lui Dumnezeu încep să plâng, mă gândesc că El cel ce m-a făcut trebuie să îmi înțeleagă lacrimile.

Toate sunt o amăgire aici jos, muncești, îți dai din timpul tău, te chinui până te doare capul de la oboseală și pentru ce? Pentru un viitor mai bun...exact. Știți ce? Poate că viitorul ăla nici măcar nu o să vină. Pot să știu eu că viața mea nu se va termina mâine? Pot să știu eu ce îmi aduce până și ziua de azi?

Pe zi ce trece înțeleg tot mai mult că doar Dumnezeu mă cunoaște și că doar Dumnezeu merită din timpul meu restul sunt deșertăciune și goană după vânt.

Bine că plouă...sper ca ploaia să șteargă tot.

Câteodată îl limităm pe Dumnezeu

Uneori nu realizăm câtă nevoie avem de Dumnezeu și cât de multe poate să facă Dumnezeu. Câteodată Dumnezeu este limitat la resursele noastre, la prosibilități, la gândire și asta nu pentru că Dumnezeu nu poate ci pentru că noi ne facem această impresie.

E greu uneori să vezi dincolo de neceazuri, de uși închise, de lipsuri și obstacole, dar asta nu înseamnă că nu există speranță după toate acestea.

Nici eu , nu văd întotdeauna modalitățile prin care Dumnezeu ar putea schimba lucrurile sau avea grijă de ele dar întotdeauna este ceva ce îmi spune că El poate, că nu contează cum, când , unde ci contează doar că El vrea și poate.

Suntem oameni și ne izbim de tot felul de obstacole în drumul pe care îl parcurgem zilnic și de cele mai multe ori nu putem vedea ce este dincolo de ele dar încercăm să le dăm la o parte. Ne chinuim și totuși ele nu se clintesc din loc. Vreau să vă reamintesc că nu este nevoie să faceți asta, că trebuie doar să priviți spre cer.

Poate e greu de crezut, dar o rug…

Dumnezeu vorbește...

Imagine
Sursă imagine: www.liveluvcreate.com
Nu știu dacă am denumit vreun articol : Dumnezeu tace, dar știu că am folosit de multe ori această expresie așa că m-am gândit că ar trebui să scriu și despre Dumnezeu vorbește, pentru că Dumnezeu a vorbit mai mult decât a tăcut în ceea ce mă privește pe mine și nu e corect să mă raportez doar la tăcerea Lui.

Da, Dumnezeu vorbește. Nu știu cât de credincioși sunteți voi, dar eu am îndrăznit și am crezut. Situațiile dificile cer măsuri dificile. Sunt multe lucruri, momente și timpuri în care și pentru care am apelat la Dumnezeu. Mie nu mi-a fost nici rușine, nici jenă și nu am venit cu promisiuni în fața Lui. Am auzit mereu de oameni care spuneau ceva de genul: Doamne, dacă îmi dai asta eu fac asta...
eu nu am făcut așa. Eu întotdeauna m-am prezentat în fața lui Dumnezeu ca în fața celui mai bun amic al meu, exact așa cum sunt. Acel amic la care apelezi fie pentru o bucată de pâine, fie pentru o îmbrățișare, fie pentru bani, fie pentru a-i povesti f…

Oamenii doar au impresia că te cunosc

Imagine
Sursă imagine: internet
Mă întreb când oare mi se vor termina gândurile?
Nu știu, dar ceva îmi spune că gândurile nu au un sfârșit, poate doar atunci când voi înceta să mai exist vor fi smulse și ele de lângă mine.
Gândurile spun totul. Stă cineva să le asculte? Nu. Ele sunt doar pentru mine, tocmai de aceea se numesc gânduri și se țin înăuntru.
Eu nu pot murmura tot ce simt, nu pot nici măcar să o exprim, dar o am în mine, ca un zbucium.
Gândurile sunt ca stelele, uneori chiar expuse fiind, mulți se uită la ele dar puțini, prea puțini le înțeleg cu adevărat. Ca să înțelegi gândurile și cuvintele unei persoane trebuie să pătrunzi prin ea, prin sufletul ei, prin rănile și bucuriile ei, iar asta, de prea puține ori se poate face.
Oamenii au doar impresia că te cunosc. Se înșeală. Dacă te-ar cunoaște te-ar înțelege și ți-ar ști fiecare sclipire. Ei în schimb nu știu decât părți din ceea ce le spui tu, părți pe care oricum le interpretează cum vor ei și nu cum trebuie.  Dacă te-ar cunoașt…

Scrisoare către Dumnezeu

Am vrut să îți scriu, nu am vrut să îți vorbesc direct. Nu te mai înțeleg de la o vreme dar cum aș putea să o fac când nu mă mai înțeleg nici pe mine?
Mă simt neimportantă, dacă ăsta poate fi un sentiment...Nimic nu merge, Doamne. Nimic. Nu am oameni care să mă ajute, am tot încercat să caut pe cineva potrivit și nu am găsit, nimeni, Doamne. Nici măcar unul singur. 
Te superi dacă îți spun că vreau să fiu singură?  Și te rog, nu îndeplini asta, probabil îmi va trece peste câteva zile. 
Te superi dacă îți zic că sunt năruită iar? Că îmi vine să urlu numai ca să scap de liniștea groaznică care mi-a umplut urechile. Până și muzica tot a liniște îmi sună.
Sunt fizic în ațipire, sufletește sunt în alertă. 
Ce îți cer?
Nu știu ce să îți cer.
Știu doar ce vreau, și tu știi.
Dar cum pot realiza asta, Doamne când toate îmi stau împotrivă?
Nu am nevoie de oameni, știi, pentru că ei nu sunt aici oricum, am nevoie de Tine. De ce taci?
Îmi poți număra lacrimile și firele din părul care îmi cade. Îmi poți nu…

Eu sunt cu tine

Imagine
Sursă imagine: www.resursecrestine.ro
Nu cer ca oamenii să mă înțeleagă, Dumnezeu o  face și asta îmi este de ajuns.
Am alergat prin viața asta ca un om ce caută fericirea și dragostea, naiv și orb, m-am încrezut în toți și în toate dar am rămas dezamăgită. Dacă este un lucru cert pe care pot spune că l-am învățat mai bine ca niciodată până acum acela este faptul că oamenii pleacă. Oamenii rănesc și fug , oamenii judecă și își dau cu părerea chiar și când nu este cazul, oamenii se dau prieteni pe din față dar îți înfing cuțite pe din dos.
Dacă acesta ar fi fost singurul lucru cert învățat de mine aș fi fost tristă acum, dar nu sunt tristă. Nu sunt tristă pentru că am mai învățat ceva: Dumnezeu rămâne. Dumnezeu nu rănește, El vindecă rănile, Dumnezeu nu fuge, El este credincios. Dumnezeu oferă iertare în schimbul judecății și nu își dă cu părerea decât atunci când trebuie. Dumnezeu are o singură față și nu îți înfinge cuțite, El doar le scoate.

Nu sunt tristă acum, dar am realizat încă …

Rămâi cu bine, A.

Îmi amintesc primele zile în care ne-am întâlnit, eram două boboace pline de timiditate și speranțe. Am ajuns într-un grup plin de oameni, toți altfel, toți mă îndemnau parcă să-i cunosc, dar dintre toate chipurile cu care am rămas în amintire, tu, A, m-ai oprit și mi-ai schimbat viața. Nu știu eu de ce tocmai tu, cred că așa a vrut Dumnezeu, ca tu să fii unul dintre oamenii cu care eu să mă intersectez. Tu ai traversat toate diferențele dintre noi, toate distanțele și toate lucruile care ne stăteau în cale pentru a-mi putea cunoaște sufletul. Tu m-ai cunoscut cel mai bine. Știai când țip, când am nervi, când vorbesc aiurea, știai când să taci și să mă lași în pace. Tu îmi cunoșteai visele și mă încurajai mereu. Întotdeauna îmi spuneai cuvinte frumoase, mă apreciai și mă vedeai mai bună decât era cazul. Nu am putut să nu mă obișnuiesc cu tine, A. Eram plină de răni când te-am întâlnit. Purtam în mine atâtea, atâția oameni care m-au lăsat, atâtea doruri, atâtea...și tu te-ai potrivit pe…

A new start with a new friend: me

M-am săturat să fiu comentată de alții pentru absolut orice fac și pentru cum sunt.
Când eram slabă, eram prea slabă și prea uscată pentru ei, acum că am pus ceva kilograme evidente pe mine sunt prea grasă și cine știe ce-am făcut de am devenit așa.

Așa că m-am decis, o să îmi ofer un nou început cu un nou prieten, adică eu. 
Pentru ce trebuie să mă duc eu să mă plâng nu știu cui?
Judecată oricum sunt pentru orice fac.

Eu și Dumnezeu, îmi ajunge.



Ce ne spunem când nu ne vorbim - Chris Simion

Imagine
Sursă imagine: elefant.ro
Am citit această carte în luna lui august 2014.

”Ce ne spunem când nu ne vorbim” a fost o carte pe care am devorat-o în aproximativ 3 zile, dar a fost și o carte care m-a enervat. De ce?
Pentru că toată învălmășeala de sentimente, cuvinte în care mă regăseam și gânduri, deveniseră la un moment dat prea multe, prea plin.

Îmi place să găsesc astfel de gânduri în cărți dar și gândurile strică când sunt expuse prea mult.

Într-o altă ordine de idei povestea din această carte mi se pare un pic în ceață, recunosc că nu am înețeles finalul, totuși, dat fiind faptul că în august împrumutasem cartea de la o prietenă, m-am hotărât să o recitesc și să mi-o cumpăr dacă am ocazia.

”Ce ne spunem când nu ne vorbim” este o carte de suflet.

Citate:

”Sunt momente în care nu mai știu să cad în genunchi, nu mai știu să-i vorbesc lui Dumnezeu”

”Nici să murim unul fără altul nu putem căci până și moartea noastră e în doi”

”Când două suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarnă apă doar unuia.…

La mulți ani, 2015!

Imagine
Sursă imagine: messagesquotes.com
Nu vreau să-i fac inventarul acestui an ce tocmai a trecut. Nici măcar nu știu cum am trecut prin el, am impresia că ieri serbam revelionul pentru intrarea în anul 2014...
Nu vreau să pun în balanță lucrurile rele și lucrurile bune de care am avut parte sau pe care le-am săvârșit.
Vreau în schimb să mă bucur că mă aflu aici, în viață. Vreau în schimb să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a lăsat să prind începerea anului 2015.
Se deschide o nouă filă în fața noastră. Nu știu cum o voi trăi, nu știu ce urmează să scriu pe ea, dar un singur lucru îmi doresc cu adevărat și sper, ca cei dragi și Dumnezeu să rămână lângă mine.

Mă uit în urmă și nu pot să cred câți oameni au venit și au plecat de lângă mine, nu pot crede cât s-au schimbat, nu pot crede că cu ceva timp în urmă petreceam revelionul împreună iar acum suntem niște străini.

Nu pot crede nici prin câte am trecut, lucruri frumoase dar și triste, nici cât de mult mi s-a schimbat viața și nici câ…