Postări

Se afișează postări din octombrie, 2014
Blogosfera Evanghelică

Cele patru fete...

Imagine
Sursă imagine: deviantart
Exista într-o vreme un tărâm îndepărtat asupra căruia se abătuse o furtună ce dura de zile întregi și părea că nu se mai sfârșește. Copacii tremurau de frig, crengile le erau goale căci toate frunzele fuseseră purtate prin aer și lovite de pământ.
Prin acel tărâm umblau libere niște personaje de poveste, erau patru fete frumoase.

Prima fată se numea Bucuria, ea era cea mai frumoasă dintre toate. Avea părul șaten spre blond și afișa mereu un zâmbet cald, plin de veselie. Nici o furtună nu-i putea fura zâmbetul.
A doua fată se numea Tristețea, ea era cea mai posomorâtă dintre fete. Avea părul negru și nu zâmbea niciodată. O vedeai zilnic plângând, ea nu găsea motive de bucurie în niciun lucru.
A treia fată se numea Deznădejdea, se poate spune că ea nu avea nimic sclipitor în aspectul fizic. Părul ei castaniu și șters îi acoperea mai bine de jumătate din față, se încrunta mereu și îi puteai spune orice, dar ea era lipsită de speranță.
Ultima dar nu cea din urmă …

Delirium de Lauren Oliver - Recenzie

Imagine
Sursă imagine: internet
Romanul ”Delirium” m-a fascinat, nu doar că am răsfoit primele pagini cu o mare curiozitate și poftă de citit ci am și trecut prin toate stările posibile: de la dragoste la fericire, de la teamă la furie, de la neputință la speranță.
Delirium m-a făcut să trăiesc acțiunea, să am impresia că acel loc în care trăiește Lena este chiar real și mi se întâmplă mie, acum.
V-ați imaginat vreodată că dragostea ar putea fi numită o boală periculoasă? V-ați gândit că îndrăgostiților ar trebui să li se spună că de fapt sunt contaminați cu boala amor deliria nervosa? Ei, nici nu trebuie să o spuneți, a făcut-o Lauren într-un mod superb.

Vă las câteva din multele citate care mi-au rămas într-un mod plăcut în gând.

”Inimile sunt atât de fragile. Așa că trebuie să avem grijă de ele.”

”Cât de ciudată este viața: îți dorești ceva cu ardoare, îl aștepți cu nerăbdare și ai sentimentul că nu-l vei mai obține niciodată. Apoi când, dorința ți se împlinește, nu vrei decât să dai timpul …

Dumnezeu este deja acolo...

Imagine
Sursă imagine: yn22ganduri.wordpress.com
Mă uit peste tot în jurul meu și văd lucruri bine făcute. Toate sunt puse la locul lor de către El, dar nu și în cazul meu, eu staționez pe undeva. Îmi îndrept privirea către cer și aștept în tăcere răspunsuri, îmi îndrept tăcerea către oglinda viitorului și încerc să iau ață să cos ceva care să ajungă până acolo. 
Totul e ipotetic, totul e nesigur.
Mă cuprinde și pe mine nesiguranța și mă întreb dacă Dumnezeu mai este prezent? Dacă El mai face ceva să adune lacrimile de jos, să adune tăcerile și cuvintele disperate ce au fost aruncate cândva.
Văd peste tot lucrurile bine făcute de El, iar la mine văd gunoaie. 
De ce?
Ce a promis El oare nu va ține?

Mi-e frică de viitor. Mi-e frică că într-o secundă s-ar putea strica totul, mi-e frică că poate El m-a abandonat. 
Mi-aș dori să îmi dea aripi către acea oglindă, mi-aș dori să îmi spună ceva...dar El tace.

Sunt doar firmituri pe jos și știu că alții nu le au nici pe alea dar eu m-am săturat să tot privesc l…

Veghează

Imagine
Obișnuiam să îmi pun o dorință atunci când prima stea apărea pe cerul întunecat, obișnuiam să privesc deseori în sus, în tăcere. Îl căutam de fapt pe El cu gândul, știam că de undeva de dincolo de nori mă veghează. 
Sursă imagine: aliasgreen.aboutblank.ro

Suflet gol udat de lacrimi

Imagine
Sursă imagine:cretzzoshelu.blogspot.com
Poate că rolul lacrimilor este de a spăla sufletul de mizerii. Sufletul se murdărește prin fiecare minciună spusă, prin fiecare gând murdar, prin fiecare mică/ mare răutate pe care am făcut-o vrând nevrând, sufletul se pătează pentru că noi nu știm, nu vrem să avem grijă de el.

Câteodată mă întreb de ce noi, oamenii am merita ceva de la El, Dumnezeu? De ce noi am merita ceva de la oricine?
Avem, atâtea părți rele, avem inimi atât de reci și greșim atât de mult...

Azi am făcut sufletul cuiva drag să verse lacrimi, nu pot da timpul înapoi, nu îmi pot șterge fapta, nu pot face ca relația noastră să mai fie la fel tot așa cum nu îmi pot face propria inimă să nu mai sângereze.

Mi-e dor de mine cea de care eram odată. Mi se spunea că sunt naivă și că împrăștii lumină iar acum nu sunt decât un vas spart și negru. Poate că El va aduna cioburile de la pământ, poată că cândva mă va face din nou...

Sufletul mi-e pustiu și inima mi-e goală...aș dori ca măca…

Timpul are un gust amar

Imagine
Sursă imagine: intenet
Despre timp am scris din totdeauna și am să scriu mereu. Mereu mi se pare că timpul mă păcălește, mereu mi se pare că astăzi nu va trece la fel de repede pe cât a trecut ieri.

Timpul are un gust amar. Te poartă întotdeauna pe meleagurile lui și îți prezintă totul într-o formă în care ai impresia că oricând poți trece pe acolo din nou.


Uniunea Europeană

Imagine
Sursă imagine: www.aiud.ro
De vorbit, ar vorbi mulți despre Uniunea Europeană. S-ar spune vrute și nevrute. De gândit s-au gândit mulți la ea, de comentat, cred că s-a făcut și asta.
Așadar ce aș mai putea eu spune despre Uniunea Europeană? Sub nici o formă nu aș putea aduce noutăți, sunt sigură că deja fiecare știe ce înseamnă, ce vrea să ne ofere sau altfel spus care e treaba cu ea.
Personal, consider că a fi un cetățean european este un lucru benefic deoarece ni s-au deschis multe oportunități, am câștigat niște drepturi care ne sunt de folos. Faptul că putem merge în alte țări membre UE să lucrăm poate fi pus în categoria oportunităților? Eu zic că da, trebuie să ne aducem aminte de cum stăteau lucrurile înainte și atunci vom putea avea un balans. Faptul că avem acces la fondurile de dezvoltare pentru Uniunea Europeană cred că este un alt lucru ce poate fi pus în categoria oportunităților. Poate că unii dintre voi nu sunt atât de siguri de asta, pentru că dacă e să vorbim într-un …

Suflet îngenunchiat

Imagine
Sursă imagine: oneirohtane.pblogs.gr Aștept.
Aștept dar nu știu exact ce. Zilele trec iar eu privesc după ele de parcă mi-aș dori să se întoarcă la mine. Simt că există lucruri nefăcute dar cu toate astea nu știu care sunt acelea.
Aștept să se ducă frunzele, să vină iarna să îmi înghețe sufletul, vreau să las gerul să cuprindă tot ce este rău în mine, vreau să las gerul să dezinfecteze și să curețe bacteriile care îmi mănâncă sufletul.
Aștept vremuri mai bune.

Privesc în gol și mă întreb ce ar trebui să fac, simt că aici este ceva mai mult, că trebuie să ajung undeva dar mă pierd printre ruine.
Sunt o străină într-o lume plină de străini și mă întreb când îmi voi putea da jos masca pe care alții o văd, fiecare în felul lui, când voi putea fi doar eu, așa cum sunt de fapt, un om cu slăbiciuni.
Privesc spre cer, aștept răspunsuri și cad în genunchi doar cu sufletul.
Când oamenii te văd în picioare, se uită la suprafața ta. Când oamenii te întâlnesc zilnic îți afișează zâmbete false și au…

Îmi pare rău dacă...

Imagine
Sursă imagine: www.jocsecund.info
Îmi pare rău dacă nu cred că scopul scuză mijloacele.
Nu cred că pentru a urca undeva mai sus este nevoie să îi calci pe cei ce se află jos. Dacă bucuria și satisfacerea ta depind de suferința și căderea unui om, fie bun sau rău înseamnă că te bucuri degeaba.
Indiferent de cât de bune și nobile ar fi intențiile noastre felul în care ajungem la ele contează.
Îmi pare rau dacă nu cred că doar pentru faptul că o femeie este abuzată sau nu poate ține un copil asta îi dă dreptul să-l omoare (să-l avorteze). Un copil este o ființă vie, un suflet, încă din momentul în care începe să se formeze în corpul viitoarei mame. Nu cred nici măcar în acea afirmație stupipă: ”eu te-am făcut, tot eu pot să te omor”. Trist. E trist că ne înșelăm cu astfel de iluzii. Noi nu suntem creatori ai vieți, Dumnezeu este, prin urmare noi nu putem pune capăt vieții și mai ales să ne scuzăm când o facem spunându-ne că scopul scuză mijloacele. Omorâm trupul, dar sufletul rămâne, să …