miercuri, 10 decembrie 2014

Fiica tăcerii de Kim Edwards

Sursă imagine: elefant.ro

Fiica tăcerii este un roman ce poartă în spate o poveste tristă, plină de zbucium și în același timp plină de mister. Nu de puține ori am trecut prin paginile acestei crăți întrebându-mă dacă o asemenea poveste ar putea fi reală, dacă poate pe undeva prin întreaga lume chiar s-a întâmplat.

Totul începe într-o noapte de iarnă cu o simplă naștere, doi gemeni vin pe lume, un băiețel și o fetiță, el este sănătos dar ea are sindromul Down, pe atunci în 1964 neștiindu-se foarte multe despre acest sindrom.
O singură decizie schimbă viețile unor oameni, le marchează, le mutilează pentru totdeauna. O singură decizie, o singură alegere făcută și totul este dat peste cap.

Am trecut prin curiozitate, suspans, mi-a stat inima în loc și am așteptat cu nerăbdare să ajung la sfârștiul cărții, cu cât treceam prin mai multe pagini cu atât mai multe mai aveam de parcurs.

M-a marcat această carte, m-a marcat mai mult înspre final. Am și judecat oarecum alegerile personajelor, apoi am căzut pe gânduri.

Cât de mult se pot schimba viețile unor oameni doar pentru o alegere făcută de cineva...

Citate:

”Lumea noastră nu va mai fi niciodată aceeași”

”Un moment anume nu era doar un singur moment, ci mai degrabă un număr infinit de momente diferite, depinzând de cine privea lucrurile și de modul în care o făcea.”

”Minciuna crescuse între ei ca o stâncă, obligându-i și pe ei să crească ciudat, precum copacii care se răsucesc în jurul unei stânci.”

”Venise în acest oraș ca un străin, însă acum, străzile îi erau atât de familiare; nici măcar un pas sau o imagine nu rămâneau neasociate cu o amintire.”

Notă: 4,5/5

4 comentarii:

  1. M-ai facut extrem de curioasa. Cand o sa am ocazia, o s-o cumpar. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. mmm mie imi plac istoriile triste, nu ca imi plac, insa ele ma schimba in sens bun. Si totusi prefer sa aiba un sfarsit frumos. Din postare nu am inteles finalul, cum s-a terminat???

    Te pup si nu te ingrijora pentru nimic - noi avem misiunea de a trai, invata si iubi tot ce ne inconjoara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm Liuba, ar trebuie sa iti povestesc mai multe ca sa ajung la final, insa hai sa iti spun doar atat: niște vieți sunt încărcate cu tristețe iar altele cu bucurie din cauza acestei alegeri iar în final acest lucru nu se schimbă...pentru că faptele rămân iar timpul pierdut nu se poate recupera, adica cum sa spun ceea ce e facut ramane facut... Daca ai ocazia citește cartea :D

      Ștergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button