miercuri, 12 noiembrie 2014

I`m not giving up

Sursă imagine: internet

Am am fost nevoită să o iau de la capăt de mai mult de două ori.
Am fost nevoită să o iau de la capăt, să las în urmă oameni, locuri, amintiri, am fost nevoită să încep totul din nou în trei locuri străine, fiecare la rândul lui, desigur.
Am să fiu sinceră, le-am spus acasă la toate trei, dar m-am simțit acasă doar într-un singur loc.
Există, au existat și o să continuie să existe oameni care nu-mi înțeleg viața, trăirile, chiar și oamenilor pe care îi numesc prieteni li se întâmplă, dar eu mă înțeleg iar asta îmi este de ajuns.

Mi-am văzut sufletul sfâșâiat de atâtea ori, l-am găsit fără haină, zdrențuit, călcat în picioare, dar dintre toate, cel mai tare doare nepăsarea.
M-am găsit singură, m-am găsit secată de puteri, m-am găsit judecată, jignită, ștearsă și m-am găsit și în bătaia puerilă de joc a altora, lucru care pe mine m-a durut.

Uitați-vă bine la mine, eu mă transpun clar aici, aici mai transpun mai clar ca niciunde, uitați-vă bine la mine și nu mai sperați să fiu nu știu ce.
Eu nu sunt o sfântă, nu sunt un om care are mereu forță, sau care zâmbește întruna, nici nu sunt așa ”creștină” sau cum aveți voi impresia sau mă vreți să fiu.

De atâtea ori am primit laude și cuvinte frumoase pentru ce am scris pe blogul ăsta și de fiecare dată m-am bucurat să văd că am atins pe cineva dar n-am simțit nici un merit.
Pentru că eu vreau să cred că este El aici și nu eu.
Pentru că în viața mea întreagă nimic nu ar fi fost la locul său fără El.
Pentru că toată speranța pe care o găsesc în viața asta, toată credința și toată bucuria vine de la El.

Am găsit aici oameni care se simt singuri, lăsați-mă să vă spun și eu am fost singură, și am momente în care mă simt singură. Pentru că așa e aici, jos, singurătatea vine cu tine și rareori îți dă drumul. Pentru că dragilor, puteți avea oricât de mulți prieteni ați avea, puteți avea cea mai bună familie din lune, cel mai bun iubit, dar adevărul e că uneori, doar El ne poate înțelege.

Am găsit aici oameni care mi-au spus că nu știu de unde am eu atâta credință sau că sunt așa plină e credință dar adevărul e că eu sunt mai necredincioasă decât voi. Eu am momente în care mi se pare că totul e atât de gri, de în ceață încât îmi vine să mă dau cu capul de pereți. Am momente în care nu cred nici măcar în mine.

Eu am sufletul mai obosit decât voi, și adevărul este de fapt, că voi mă încurajați pe mine.

Și nu, nu mă dau bătută, eu încă aștept, eu încă sper, eu încă aștept...


4 comentarii:

  1. :)Eu am incredere ca El va sfarsi ce a inceput pentru mine, in rest sunt la fel ca tine. E mai bine sa te lauzi cu slabiciunile tale:)
    Dumnezeu sa-ti mangaie inima!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu atat sa ma laud si eu nu?
      Amin!

      Sigur El va face asta!

      Ștergere
  2. De cate ori am luat-o si eu de la O,ohooo, ai dreptate speranta nu moare niciodata.Frumoase ganduri, inspirationale!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, stii cum se spune, speranta moarte ultima...

      Ștergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button