sâmbătă, 13 septembrie 2014

Viața continuă să meargă...

Sursă imagine: oaripadeinger.wordpress.com

Se spune că viața este nedreaptă, pentru că la un moment dat totul se destramă.


M-am trezit într-o dimineață într-un pat străin. L-am verificat de două ori, dar, degeaba. Nu era al meu.
M-am trezit într-o zi, stând pe o bancă într-un parc. Toți aveau o persoană cu care să împartă totul. Eu eram singură.
M-am trezit într-o clipă privindu-mă în oglindă. Nu mai eram aceeași.

M-am întrebat de ce...și am pornit la drum în căutarea lucrurilor, oamenilor, amintirilor, locurilor ce le-am pierdut. Dar, totul a fost în zadar. Am găsit ce căutam, dar într-o altă formă, căci totul era schimbat.

Am trecut pe lângă locul căruia odată îi spuneam acasă. Avea o ușă străină, geamuri străine, iar înăuntru erau oameni străini. Am oprit primul trecător de pe drum și l-am întrebat: Ce s-a întâmplat ? Mi-a răspuns enervat: Nu știi? Locurile au continuat să existe și în lipsa ta...

Am trecut pe străzile care odată îmi purtau amintirile, străzile pe care odată călcam cu atâta bucurie. Le-am privit. Arătau la fel, dar erau atât de pustii...
Am întrebat piatra de pe drum: Ce s-a întâmplat? Mi-a răspuns scurt: Crezi că ești singura care a plecat de aici?

Am trecut pe lângă oamenii pe care i-am iubit. Oamenii cu care odată împărțeam totul. I-am privit și nu i-am mai recunoscut. Mi-au răspuns la privire. Salutul lor era rece, tonul distant. Îmbrățișarea trăda dorul...
I-am întrebat: Ce s-a întâmplat? Mi-au răspuns pe rând, același lucru: Nu știi? Noi am continuat să ne trăim viața în lipsa ta.

Am plecat întristată, mi-am dat seama că nu mă mai regăsesc acolo....

Timpul a stat undeva pe margine și a văzut totul.
Apoi s-a apropiat de mine și mi-a vorbit.
Ce e cu fața asta? Nu știi că locurile ce rămân libere se ocupă? Nu știi că oamenii găsesc înlocuitori? Nu știi că viața continuă să meargă și în lipsa lucrurilor pe care le-ai pierdut?

Ba da, i-am zis eu., privind în urmă. Știam. Dar nu credeam că va durea atâta timp...

Cu timpul, doare chiar mai tare.




12 comentarii:

  1. :'(
    M-a intristat putin postarea ta, mai ales ca mi-am adus aminte de niste chestii care mi s-au intamplat si mie...
    Acum depinde si de personalitatea fiecarui om. De obicei, atunci cand vedem cum cineva pe care l-am considerat cat de cat important in viata noastra ne uita repede, avem impresia ca de fapt nu am insemnat nimic pentru persoana respectiva, dar cu toate astea, unii prefera sa isi ascunda sentimentele si sa nu se exteriorizeze, uneori tocmai pentru a provoca si mai multa durere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, si asta e adevarat.
      Imi pare rau ca te-am intristat...

      Ștergere
    2. Și pe mine m-a întristat puțin...
      But you know, Life goes on for you too.
      :-)

      Ștergere
    3. Da, asa e...deci, trebuie sa lasam intristarea in urma si sa mergem spre fericire.

      Ștergere
  2. Cred ca toti ne confruntam cu asta mai devreme sau mai tarziu. Insa locurile pe care le-am eliberat nu trebuie sa ramana atata timp libere. Cineva spunea ca daca te indepartezi de cineva si nu te cauta, ai facut alegerea corecta. Cu toate ca doare pierderea, noi trebuie sa ne continuam drumul cu mult curaj si speranta, pentru ca stim sigur ca un singur loc nu va ramanea pustiu niciodata si nu va fi ocupat de altcineva sau de ceva si anume locul din inima lui Dumnezeu unde suntem ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este bine sa avem acest gand. Gandul ca El nu ne va alunga niciodata. Si, da, doare sa vezi ca atunci cand te indepartezi de o persoana, acea persoana nu te mai cauta...desi odata erati totul impreuna.

      Ștergere
  3. Off, cam trista postarea, dar mi-a adus aminte de multe momente in care si eu m-am simtit pierduta printre straini si cred ca o sa mai am parte de asa ceva, acum cu inceperea anului scolar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt aiurea momentele acelea de care spui, dar nu cred ca sunt la fel ca cele descrise de mine, in care oamenii printre care esti nu iti sunt straini, ci doar se simt asa. E sentimentul de instrainare a ceea ce a fost candva apropiere.

      Ștergere
  4. Trista postarea ta, ma pune putin pe ganduri. Peste doua saptamani ma mut, realizez ca o sa stau printre straini, dar acum ma intreb...cand ma voi intoarce aici, in vizite, voi gasi tot straini? Foarte profund articolul tau

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca vei gasi straini, dar nu se stie nici cat de apropiate iti vor ramane acei oameni...sau poate e mai degraba vorba de cum te vei simti tu la intoarcere, daca vei simti la fel sau daca vei simti ca locul tau nu mai e acolo.

      Ștergere
  5. Iubita mea, nu fii trista..viata merge inainte,e adevarat sunt unele locuri in suflet care nu se mai umplu niciodata, dar in timp durerea se atenueaza, iti spun din experienta!

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button