luni, 12 mai 2014

Când eram copil...

Când eram copil, umblam pe nisip şi îmi plăcea să îl simt, să îl iau în mână, să construiesc din el, acum, am stat în nisip într-o zi pentru a fi lângă I. un băieţel care are aproape 3 ani şi este fratele meu vitreg, dar nisipul nu-mi dădea nici o plăcere ci doar mă enerva.

Când eram copil, stăteam tolănită în iarbă , pe spate, pe burtă, în orice poziţie puteam, acum nu pot sta nici măcar în picioare cu papuci pe mine, că mi-e frică de căpuşe, de gângănii, că mi se pare iarba prea mare, că...

Când eram copil, stăteam afară toată ziua şi nu mă interesa că nu am mers la masă, sau că am părul ciufulit şi faţa murdară de ceva, veneau fetele să mă cheme afară şi ieşeam imediat, acum, trebuie să programez o ieşire cu o săptămână înainte şi apoi să îmi dau seama că de fapt nu am chef , sau am altceva de făcut, nu pot ieşi dacă nu am mâncat şi nu pot face foamea pe afară, trebuie să merg acasă să mănânc.

Când eram copil, eram lipsită de griji şi de "trebuie", acum, sunt plină de ele.

Când eram copil, mâncam dulciuri fără să îmi pese câte calorii bag în mine.
Când eram copil, nu mă interesa dacă sunt bine îmbrăcată sau ce se poartă azi, eh, măcar astea nu s-au schimbat. :))

Când eram copil...

Cine m-a pus să îmi doresc să cresc mare şi cine m-a făcut să fiu aşa aiurea?

15 comentarii:

  1. În primul rând îmi cer scuze că ajung pe aici atât de târziu! Îmi poți trimite adresa ta pe „hangouts” la google sau aici „melissa.moni@yahoo.com” și vei primi o invitație la blogul curent.
    Cât despre postarea de acum: parcă mi-ai citit gândurile! Și eu mă gândesc atât de des la zilele când nu mă interesau prea multe, cu atât mai puțin aspectul lucrurilor. Acum sunt atât de multe direcți în care trebuie să privesc înainte să mă avânt încât mi se face rău. Parcă totul era mai simplu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am trimis adresa pe mail, sa imi zici daca primesti.

      Da, era mai simplu...

      Ștergere
  2. Frumoase gânduri!
    O zi excelentă îți doresc!
    Cu drga!

    RăspundețiȘtergere
  3. E și un bine în a fi mare: poți să iei ce decizii vrei.
    Ar fi bine dacă am mai trăi în fiecare zi copilăria un pic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, intr-un fel sau altul cred ca traim copilaria zilnic sau macar uneori dar nu la fel ca atunci cand eram mici.

      Da, si cu deciziile e ceva.

      Ștergere
  4. :) raspunsul la intrebare cred ca tu il cunosti cel mai bine.
    Ei bine, viata de atunci o priveai cu alti ochi, asta este tot. Iar acesti "ochi" in timp se schimba.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa e, parca cateodata imi doresc sa nu se fi schimbat acei ochi.

      Ștergere
  5. mmm ce frumos, am avut si eu o super copilarie de care sunt bucuroasa sa imi aduc aminte iar si iar de momentele fericite din copilarie. Si acum inca mai sunt copil si tu esti, doar cu o alta minte... Te pup si nu inceta sa gandesti frumos!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. copilaria...un paradis pierdut...:)

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button