marți, 1 aprilie 2014

Întoarceţi-vă la Mine

 Sursă imagine: www.cinemagia.ro

"Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi,
zice Domnul oştirilor" Maleahi 2:7

          Într-un ţinut îndepărtat trăia un rege mare şi puternic. Acest rege crease întregul ţinut după placul său şi totul era atat de frumos şi divin încât spuneai că acolo este chiar raiul. Sigur că regele nu era singur, el îşi crease nişte omuleţi. Şi i-a iubit, o, i-a iubit atât de mult încă de dinainte ca ei să existe. Aşa că a hotărât să le fie alături ori ce s-ar întâmpla, le-a promis să nu-i lase niciodată singuri. Dar omuleţii erau răi, nimic bun nu exista în ei, hainele le erau negre şi pe ele atârnau faptele lor. 
         Regele s-a întristat atât de tare, vroia să îi salveze pe toţi, aşa că s-a consultat cu mai marii împărăţiei (alţi regi), iar unul din ei a zis: "mă duc eu, voi muri pentru ei, pentru ca să aibă o viaţă plină de pace, pentru ca hainele să le fie spălate şi pentru ca ei să se poate bucura din nou". Acesta era nimeni altul decât fiul impăratului. S-a gândit regele ce s-a gândit şi într-un final a decis că aşa e cel mai bine, (deşi îl durea sufletul) îşi va trimite fiul să moară pentru omuleţi, şi pentru că el are toată puterea apoi îl va învia.
Aşadar omuleţii au primit salvarea din partea impăratului, pentru ei aceasta era gratis, ei nu aveau nimic de plată în faţa regelui, în timp ce regele plătise totul...
Dar pentru omuleţi acest lucru nu a fost de-ajuns, unii din ei au început să îl ignore pe împărat spunându-i că nu au nevoie de el, alţii au început să îi reproşeze cât una, câte alta şi puţini, foarte puţini erau cei care au înţeles că dragostea regelui pentru ei este enormă şi că se merită să fie în împărăţia lui.
Împăratul s-a întristat din nou, aşa că s-a gândit ce mai poate el să facă pentru a-i salva şi pe aceşti rătăciţi de la o viaţă de chin?  
Le-a dat de toate, i-a înconjurat în fiecare zi cu soare pe cer, cu dragoste, le-a trimis alţi omuleţi pentru ca să nu se simtă singuri, le-a promis că îi va binecuvânta mereu...dar pe ei nu i-a interesat nimic. Regelui nu i-a rămas decât să aştepte, şi să trăiască cu speranţa că într-o zi ei se vor întoarce acasă...

În caz că nu v-aţi dat seama, aceşti omuleţi suntem noi, împăratul este Dumezeu, fiul său este nimeni altul decât Isus Hristos...găsiţi voi concluzia, şi amintiţi-vă că Dumnezeu aşteaptă să vă întoarceţi de pe drumurile rătăcite, El este gata să vă ofere dragostea de care aveţi nevoie, El vă poate curăţa hainele de orice pată.

8 comentarii:

  1. Mi-am dat seama cine sunt omuletii si despre ce ai povestit. Frumoasa morala si pe intelesul celor mari si celor mici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :D nu m-am gandit si la cei mai mici dar e bine daca dau si pe aici:D

      Ștergere
  2. Foarte frumos ai relatat povestea! Chiar e foarte bună acum în prag de Paște!
    O zi extraordinară îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Am si uitat ca vine Pastele...

      O zi frumoasa si extraordinara sa ai si tu B.D.!

      Ștergere
  3. Cata rabdare are El cu noi.....
    frumoasa pilda :)

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button