miercuri, 5 martie 2014

În spatele gândurilor înşirate aici...

Sursă imagine: www.hybridlava.com

"Sunt curioasă care sunt lucrurile care te inspiră de obicei să scrii şi ce simţi atunci când scrii. De fapt despre sentimente am multe curiozităţi, de exemplu dacă ai sfaturi cum aş putea să-mi controlez mai bine sentimentele sau ce părere ai despre autoeducare.
spunea Tania, pe la care vă invit să treceţi, are un blog minunat!

În spatele gândurilor înşirate aici nu se află altceva decât viaţa mea, principiile după care mă ghidez, credinţa pe care am învăţat-o pe parcurs datorită lui Dumnezeu şi nu în ultimul rând oamenii şi întâmplările de care mă izbesc în fiecare zi.
Probabil că pentru mulţi dintre cei care mă citesc eu sunt ori o "fată credincioasă", ori o " fată îndoctrinată", da am fost numită în ambele cazuri, însă cel mai mult mi-a plăcut când am fost numită "bulgăraş" de către 3 persoane, ideea venind însă de la o singură persoană. Acum, nu ştiu pe unde mă încadrez eu cu adevărat dar nu mă consider îndoctrinată, în nici un caz. Doar că viaţa m-a purtat prin anumite întâmplări încă de când eram foarte foarte mică, adică de pe la vreo 5 ani..pentru că cam de acolo încep unele amintiri ale mele (urâte, nu frumoase) şi aşa am învăţat şi am văzut că Dumnezeu poate fi totul, că fără El nu aş fi ajuns până aici.  

Şi voi, cititorii cunoaşteţi mai mult această parte a mea pentru că acesta este şi rolul blogului să transmită lumină celor care merg prin întuneric. Dar lăsând toate acestea la o parte, eu sunt un simplu om care scrie ce simte, ce gândeşte, ce o preocupă... scriu din suflet şi de cele mai multe ori nu scriu pentru mine ci pentru cei ce mă citesc, pentru mine scriu în jurnalul meu personal care e doar pentru mine. Pe tema inspiraţiei mele ar fi multe de spus, dar pe scurt cam asta poate fi zis.
Ce simt când scriu...
Sincer nu ştiu să răspund, nu ştiu dacă am un sentiment anume când scriu, ci sunt doar eu înşirând nişte idei, uneori scriu când sunt supărată, alteori nervoasă, alteori sunt fericită şi atunci apar articolele gen " Nu fi trist zâmbeşte".

Nu ştiu ce să spun legat de controlarea sentimentelor, eu de ceva timp învăţ însă să imi controlez "nervii" şi în mod special reacţiile pe care le am la nervi. Pot spune că mi-am propus asta acum vreo 2 ani şi lucrurile mici s-au văzut în timp şi încă nu e de ajuns, încă nu am ajuns chiar unde mi-am propus dar sunt ceva mai aproape. Aici cred că intră autoeducarea, cred că noi singuri suntem responsabili de ceea ce devenim pentru că devenim ceea ce lăsăm să iasă la suprafaţă din noi. Fiecare om are părţi rele şi scăpări dar le putem controla dacă ne propunem şi dacă lucrăm la autoeducarea noastră. 
Legat de sentimente, depinde la care sentimente ne referim, spre exemplu nu cred că ne putem controla iubirea...

8 comentarii:

  1. Daca imi permiti Lavi, te felicit pentru aceste cuvinte minunate!
    As avea si eu o parere despre Autoeducare...cred ca mai mult aceasta autoeducare vine din vointa noastra de a nu mai retrai anumite sentimente, situatii, de a ne apara...de aceea uneori aceasta apare involuntar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! :*

      Da, asa e...as vrea sa apara si la mine involuntar :D

      Ștergere
  2. Cu nervii și eu încă fac exerciții de autocontrol, dar nu știu cum mereu dau de câte cineva care este incredibil de enervant :)) De câte ori zic ”gata, nu mă mai enervez”, tot de atâtea ori trebuie să vină contrariul :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, stiu cum, sa stii ca, conteaza tare mult persoanele...mie cu unii imi reuseste dar acu altii nu...

      Ștergere
  3. Minunata postarea.Si te inteleg atit de bine.
    Te astept cu drag si pe la mine :* .

    RăspundețiȘtergere
  4. Mmmmm, sunt unele emotii pe care nu le putem controla decat cu foarte mult exercitiu ca sa zic asa, si asta o zic pentru ca si eu stau prost cu nervii, de fapt sunt impulsiva, dau cu batul in balta ca fraiera si apoi imi pare rau, dar deh. :)) Suntem oameni si gresim toti. Si da, iubirea nu poate fi controlata, ci doar influentata de anumite actiuni ale noastre, stii... cand cineva te dezamageste, intesitatea iubirii pe care o simtim fata de el scade, si tot asa.. e ceva inevitabil. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa e, dar tot le dai de cap pana la urma.

      Ștergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button