vineri, 8 noiembrie 2013

Persoane care odată însemnau totul...


Sunt sigură că fiecare dintre noi avem oameni dragi, apropiaţi de sufletul nostru, de care suntem legaţi într-un fel sau altul, fie că este vorba de colegul de la şcoală, de la muncă, sau fie că este vorba de altcineva. Şi sunt la fel de sigură de faptul că măcar o dată în viaţă am fost dezamăgiţi de una dintre aceste persoane.

Poate că unii din noi am renunţat în a mai împărtăşi din dragostea noastră cu acele persoane, sau poate am continuat să iertăm şi să mergem mai departe cu acea prietenie, dar la un moment dat se întâmplă să ajungem la o răscruce de drumuri, şi fiecare să-şi vadă de viaţa lui.

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu, când mă gândesc că am avut un suflet drag lângă mine, un om cu care am împărţit poate tot ce aveam mai scump ( şi nu mă refer la lucruri materiale aici,), mi-e greu să mă gândesc că totul s-a terminat

Deşi există în viaţa mea astfel de persoane, care odată însemnau totul iar astăzi sunt doar nişte oameni pe care îi ştiu după chip şi nume, totuşi când mă gândesc la amintirile ce mă leagă de ei, mi se pune un nod în gât, şi o întrebare mă chinuie mereu: " cum este posibil aşa ceva, cum poate un om să fie totul , iar apoi să se transforme în nimic?" 

Oare persoana aceea nu e la fel?
Şi dacă s-a schimbat în sensul că s-a maturizat, a crescut, are alte principii, totuşi nu e vorba de acelaşi om? Nu are acelaşi suflet?

Mă întristez când îmi dau tărcoale astfel de amintiri, dar viaţa m-a învăţat că Dumnezeu îţi ia unii oameni pentru că pur şi simplu au trebuit să împartă cu tine doar acea perioadă a vieţii tale, au fost acolo cu un scop, locul lor nu mai este lângă tine acum, locul lor e  lângă altcineva. Şi totuşi parcă nu mă pot obişnui cu ideea asta...

Uneori mă apucă un dor atât de mare încât uit de ce am păstrat distanţa faţă de o anumită persoană şi îmi doresc să retrăiesc momentele pierdute, să o am din nou lângă mine.
De unde ştim dacă ne este dor de timpul petrecut cu persoana respectivă, de amintirile frumoase, sau ne este dor  chiar de persoana respectivă?

3 comentarii:

  1. Cred că tuturor ni se întâmplă asta măcar o dată în viață. Unii spun că oamenii vin și pleacă, dar bineînțeles că există și excepții. E foarte greu să pierzi pe cineva, mai ales atunci când nu e vina ta, din punctul meu de vedere. E trist să vezi cum persoana care îți cunoștea sufletul cândva se schimbă încetul cu încetul.
    Eu spun că ne este dor de momentele petrecute cu omul respectiv, ne e dor de el cel de atunci, atâta timp cât în prezent este schimbat, de nerecunoscut.
    Și totuși, în viața asta unii oameni chiar rămân!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am trecut pe la marginea gândului tău cu dor...Îţi las un braţ de arome de toamnă!
    Fii binecuvântată!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca ne este dor de persoana respectiva...ea face parte din amintirile noastre.

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button