miercuri, 21 martie 2012

Ea...

Ea, avea în suflet o mare bucurie, aproape că sărea în sus numai la gândul că în curând toate relele o să se termine. Vibra de fericire, dar mai apoi s-a oprit şi a început să mediteze:
"Ce e viaţa?" se întreba dar fără să aştepte un răspuns. "Ce e amorul?"
Apoi, îşi lua papucii şi hainele şifonate şi fără să mai arunce o privire spre oglinda prăfuită ieşi...
Un apus frumos de soare o aştepta, şi  se gândi:
"oare e ultimul pentru mine? ce ar trebui să fac să preţuiesc timpul?"
Se gândi apoi la nemurire şi la tot ce înseamnă viaţa ce i-a fost pregătită pentru atuncea când va avea de părăsit acest pământ. Ar fi vrut să mai plângă odată de dorul copilăriei, ar fi vrut să mai viziteze căsuţa bunicilor şi parcul pentru copii în care mergea odată. Şi-ar fi dorit ea multe, dar dintre toate cu ardoare işi dorea să vadă porţile măreţe ale cerului si pe toţi sfinţii ce au ajuns acolo. Pe Dumnezeu, pe Fiul Său Isus şi toată frumuseţea ce nu se poate descrie în cuvinte. Ea, era singură, era îmbătată de fericire şi nu avea frică de moarte deşi era cunştientă că boala nu-i va permite să mai trăiască...

19 comentarii:

  1. Pe cat de frumos, pe atat de trist !

    RăspundețiȘtergere
  2. Trist.Din păcate doar atunci când suntem pe punctul de a pierde ceva preţios,cum e viaţa,ne dăm seama ceea ce am avut cu adevărat important.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu zic ca e minunat, sa doresti si sa si poti sa te intalnesti cu Dumnezeu, cu Isus Hristos, Mantuitorul, ce poate fi mai glorios decat atat? Sa prindem toti aceea zi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte trist ,dar cu toate astea ea era fericita ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Povestea este trista , dar din acest articol sunt multe lucruri de invatat !

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos ! imi place ca in fiecare postare a ta Il mentioneti pe Dumnezeu !

    RăspundețiȘtergere
  7. frumos, asta inseamna sa ai curaj!

    RăspundețiȘtergere
  8. dar totusi..dc asa cu un sentiment trist..vine vara:Xhai cu ceva vesel :X:))

    RăspundețiȘtergere
  9. Am vrut sa scriu "trist", dar am vazut ca n-as fi prima care a gandit asa. Poate ca omenesc, dar foarte trist.

    RăspundețiȘtergere
  10. impacata cu ea insasi va trai vesnic in amintirea celor care au cunoscut-o.

    RăspundețiȘtergere
  11. unele intrebari pur si simplu nu au raspuns, desi trecem prin ele in fiecare secunda, sau le simtitm... (timp, viata, amor)

    RăspundețiȘtergere
  12. Minunat cum ai descris,dar cu o doza de tristete.

    RăspundețiȘtergere
  13. M-ai impresionat. M-ai impresionat atat de mult cu tot ceea ce ai scris pe blogul tau,finetea,sensibilitatea sufletului tau au adus raze de lumina in inima mea. De obicei,nu comentez in "calatoriile" mele prin lumea atat de vasta a internelui. De obicei citesc,admir sau nu apoi imi vad de drumul meu spre alte "lumi",spre alte suflete. Tu m-ai facut sa poposesc cu drag,cu admiratie si- recunosc - cu uimire in aceasta "casuta" a frumusetii sufletului tau. Si pentru tot ce am gasit aici: Iti multumesc.
    “Dacă ţi se pare că poteca vieţii tale e prea întortocheată şi că rareori răsar flori pe marginea ei, gândeşte-te că sufletul tău poate umple cu flori poteca vieţii altora.”
    Cu drag,cu foarte mult drag:
    http://www.terapiereiki.com/blog/

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button