joi, 16 decembrie 2010

O durere mai amara ca pastila.

E noapte, o tacere adanca domneste peste intreaga natura.Doar crengile uscate spulbera usor linistea mea, batand in geamuri.Afara fulgii de zapada, sunt desi si mari, si cad incet rostogolindu-se la pamant.Ii privesc, si desi exclam frumusetea lor, gandul imi zboara departe, atat de departe incat nu-l mai pot prinde.Ma gandesc la multe lucruri, unele importante altele mai putin bune, insa printre ele, isi face loc , rostit cu putina sfiala numele Lui, a lui God.De ce ii zic God, nu stiu, asa imi place sa ii spun, imi este la indemana. Revenind.Numele Lui, ma trezeste brusc din visele mele, la realitatea cruda si amara, la fel ca o pastila.Ma cutremura, ma patrunde, si ajunge pana si in cel mai ascuns coltisor al inimii mele.Il simt este acolo, e cu mine, si totusi de ce ma simt atat de singura?Bucuria imi dispare incetul cu incetul, dorintele mi se spulbera, speranta mi se duce, doar credinta sta si tace si pare sa asculte si sa astepte in tacere, fara rusine.Nu o inteleg, insa  fara sa vreau ajung sa ma lipesc de ea si sa astept si eu.Fulgii aluneca in  continuare in jos, mi se pare ca pana si God plange, in fulgii de afara, dar de fapt El incearca sa imi spuna prin ei cat de mult ma iubeste, si ca imi  va da bucuria inapoi .God imi sopteste sa astept.Sa astept, ce sa astept? Chiar nu stiu, dar astept.E greu sa astepti.Eu trebuie sa astept in tacere ajutorul Lui, si sa ma apropii de El si mai mult dar tu, straine, tu trebuie sa auzi glasul lui ce iti spune si astazi :" Te iubesc! ".

(Pentru cei care nu stiu engleza, God inseamna Dumenzeu.)

P.S: Nu va suparati pe mine pentru ca nu am mai scris cu asa multa inspiratie, dar sper ca e doar o perioada si ca in curand, am sa scriu din nou cu mai multa speranta.

10 comentarii:

  1. Nu zi ca ai scris fara inspiratie, caci jur ca postarea aceasta este superba! Este precum o fila din jurnal, sentimentele tale fata de iarna, de credinta, de Dumnezeu (God, cum ii spui tu;) )... mi-a placut mult postarea, stai linistita, este foarte frumoasa si cu inspiratie :* >:D<

    [si la mine ningeee!:X)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si fii linistita, fulgii de nea te vor atinge in curand cu fericire pe suflet, sunt sigura ca credinta ta va alunga durerea si-i va face loc fericirii. :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu ca sunt asteptari atat de diferite…dar care au un numitor comun. Sa stii ca aceste asteptari lucreaza la formarea caracterului tau. Acum nu-ti poti da seama, dar mai tarziu poate vei intelege.
    “Credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad”.(Evrei 11.1) asa ca bine faci de te lipesti de ea.
    P.S.Nu te mai concentra asupra "problemei". Citeste, scrie, mediteaza la cele de sus si intr-o zi o vei uita.

    RăspundețiȘtergere
  4. Subiectul este fascinant , insa de o vreme nu sti u ce am ca nu ma pot obisnui cu noua poza de profil a ta :)):d dar mi-am dat seama tocmai cand ti-am vazut blogul , oricum odata si odata :D voi retine ca esti tu :x:x:x

    RăspundețiȘtergere
  5. Fiecare postare a ta are ceva aparte,se observa ca scrii cu mult drag.
    God va fi mereu alaturi de tine,si de toti ceilalti, si nu doar el,cu siguranta multe persoane te vor in preajma lor,asa ca nu ai de ce sa te simti singura >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. ce sa mai spun...la modul cum ai scris. o poeta nedescoperita!:d:) bravo! iar despre credinta care vorbesti...poi este nadejdea vie pe care a pus-o Hristos in tine.mergi inainte cu nadejdea ca Dumnezeu iti este aproape chiar si atunci cand El tace. El defapt vrea sa inveti lucruri importante.gbu

    RăspundețiȘtergere
  7. asteptarea e grea, dar e cea mai buna solutie, asteapta doar si incredete in EL si roagal sa te ajute

    RăspundețiȘtergere
  8. "...gandul imi zboara departe, atat de departe incat nu-l mai pot prinde" e bucatica de fraza care imi place foarte mult. Lavinia, ai scris foarte frumos si imi place ca ai asociat realitatea cu o pastila, insa, uneori ea poate fi si un sirop dulce pe care ni-l ofera Domnul sa supravietuim, sa mai fim si fericiti.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ana Maria, la siropul dulce nu m-as fi gandit, multumesc pentru parere, ai dreptate, uneori viata amara iar alteori este dulce, iar noi trebuie doar sa o traim, sa o aceptam si sa o pretuim asa cum este.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ai scris un articol chiar foarte inspirat :D
    In timp ce citeam mi-am amintit de Psalmul 37 unde Dumnezeu ne indeamna
    Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

    El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază.

    Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El.

    Sa o faci chiar si atunci cand asteptarea este grea si te simti singura :) El nu te va parasi sub niciun chip

    RăspundețiȘtergere

Lasă gândurile tale aici...

Share button